Mai 15 2010

ANTRACT, din nou, NOU

Anul acesta este cu siguranţă anul ANTRACT, în ceea ce priveşte evenimentele rock pe meleaguri vâlcene. Au promis unii revenirea festivalului „Constelaţii ROCK”, dar erau oamenii în campanie electorală, deci îi… „credem”. Oricum, anul acesta va fi cu siguranţă fără „Constelaţii ROCK”, dar, din fericire, ANTRACTUL ne răsfaţă cu evenimente, fie că este vorba de un concert cu totul şi cu totul special, cum a fost cel de pe 8 martie, fie că este vorba de lansarea noului site oficial.

Da, site-ul oficial ANTRACT a fost lansat, astăzi pe 15 mai, împreună cu noul single „Pentru tine, nou”. Este un site deosebit, cu un look excelent, iar piesa cea nouă, fără cuvinte, pur şi simplu. „Succes” scrie în dreptul ei!

Aşadar, vă invit pe noul www.antract.ro, unde veţi putea asculta noul single, „Pentru tine, nou„!  Totul este nou, pentru ANTRACT şi sper că va fi un început plin de succese!

www.antract.ro


Mai 13 2010

Pentru guvernanţi, cu limbaj licenţios

Dacă aveţi probleme cu limbajul licenţios, nu citiţi!  Dacă nu v-aţi săturat, vă meritaţi soarta! Dacă mai vreţi, sunteţi de-a dreptul masochişti! În rest, cred că ar trebui să luăm atitudine! Fiecare în felul său!

b.u.g. mafia
Bag Pula-n Lume Și V-o Fac Cadou (feat. ViLLy)
Intro (ViLLy):
Unde s-au dus, când au apus // Anii de sus ai gloriei lor…
Refren (x2) (ViLLy):
Unde-s pistoalele, unde-s pumnalele, // Caii şi flintele haiducilor…
Uzzi Intro:
Am vrut să fie nu doar BUG Mafia…
Am vrut să fie o ţară-ntragă pentru o ţară-ntreagă…
B.U.G. Mafia…
Uzzi Strofa I:
Viaţa-i un cadou frumos şi unu de căcat, // De căcat să trăieşti în România defapt…
Nu că e ceaţă, praf, e un sistem bolnav, // Într-o ţară frumoasă pe care-o fac pilaf…
Târfe ordinare cu un singur scop, // Să ne sece pe toţi ca ei să fie-n top,
Nu contează cine moare, dacă moare, cum trăieşte, // Că oamenii se-aruncă de pe blocuri orbeşte,
Că oamenii-şi dau foc pentru că nu au de mâncare, // Că se moare în spitale de atâta nepăsare,
Că se spânzură copiii de dor pentru părinţi // Plecaţi afară, unii cu multă şcoală,
Că n-au mai suportat bătaia de joc, // Politică pe băţ cu Pic şi Poc…
În morţii voştri de hoţi cu pretenţii de lorzi, // Genocid cu altă faţă, să vă văd pe toţi morţi
Acum!
Tataee Strofa I:
Mai bine beau oţet, mă jur, // Decât s-ascult ziarişti cum îi ling pe ăştia-n cur,
Decât s-ascult cum au pus-o ei de-un blat… // O parte din presă încă presează doar căcat…
Cum că se face, cum că se drege, // Cum că pe ei nimeni nu îi mai inţelege…
Ar trebui ca cineva să îi alerge // Şi să îi mângâie pe spate cu ciomege…
E vina mea // C-am aşteptat atâţia ani… “Poate s-o schimba ceva…”
N-am realizat că am duşmani p-aici, // Stai aşa că o s-ascut şi eu lama de la brici…
Mi-a zis un frate să tac, să fiu atent // C-o să trimită garda să mă ducă la ciment,
Dar ţip cât pot de tare pan-o să cad în cavou // Bag pula-n lume şi apoi v-o fac cadou!
Refren (x2) (ViLLy):
Unde-s pistoalele, unde-s pumnalele, // Caii şi flintele haiducilor…
Refren secundar (Tataee):
Sunt aici, la mine sub tricou, // Răsună-n mintea mea zi de zi ca un ecou…
Să sufăr eu pentru voi?… O zic din nou… // Bag pula-n lume şi v-o fac cadou!
Caddillac Strofa I:
Ridicaţi drapelu’ sus, sus, să se vadă… // Scrieţi pe el “România e de pradă”
Că merg oamenii cu capu’ plecat pe stradă, // Apăsaţi de o viaţă de corvoadă…
Bravadă în mass-media, guvernu’ face media, // Trăim bine, să mor eu, asta-i concluzia…
Europeni… Da’ pentru cine nu ştia, // Europenii, pe le noi, au spor de lumea-a-treia…
Înţelegi care-i ideea? Ăştia ne fac, // La fel de sigur cum mi se spune Caddillac…
Ne vând ca sclavi, după cum le e pe plac, // Ştii că degeaba strig eu, dacă alţii tac…
Un drogat ameninţă cu acu’ infectat, // Dar un doctor este cel care te-nţeapă cu el de fapt…
E ca dracu, plouă cu căcat, // Ai grijă cât respiri, să nu fii impozitat…
Uzzi Strofa I:
Acum! leşinaţi în drum // Justiţia dreaptă se strâmbă oricum,
Că e oarbă şi nu vede când şi cum aplică lege, // Noi suntem proşti, nu ştim, nu-nţelegem…
Dacă-nţelegem ce? La modu ăsta e! // Scapă cine trebuie da’ curge cu pedepse,
Vin gaborii-n maşini pe care scrie aşa… // ”Siguranţă şi încredere”, aaahhaaaaa..
Cum să ai încredere? ce siguranţă frăţioare? // Când gaborii se uită-n timp ce unu-şi ia topoare…
Când gaborii drogaţi vând droguri la drogaţi… // America de sud suntem, toţi traficanţi,
Ţara lu’ Papură Vodă, omu’ integru… // Să v-ajungă boala noastră, n-o să ne-mbrăcăm în negru
Continuaţi lipitori, sugeţi tot, miştooo… // Preparăm bombele şi vi le dăm cadoo…
Refren (x2) (ViLLy):
Unde-s pistoalele, unde-s pumnalele, // Caii şi flintele haiducilor…
Refren secundar (Tataee):
Sunt aici, la mine sub tricou, // Răsună-n mintea mea zi de zi ca un ecou…
Să sufăr eu pentru voi?… O zic din nou… // Bag pula-n lume şi v-o fac cadou!
Tataee Strofa a II-a:
Doamnelor şi domnilor, vă doresc // Să muriţi cu toţii-n chinuri, că aşa ar fi firesc…
Ce-aţi făcut?… Mi-aţi amanetat copilu’, // Deşi încă nu-i născut, tre’ s-aducă bani cu kilu’…
Aş vrea să zboare sticle incendiare, // Să sparg-asurzitor geamuri guvernamentale
Că aţi lăsat bătrâni fără alinare // Şi aţi adus profesorii în prag de disperare…
Toată lumea e în prag de disperare // Şi copii voştri cheltuiesc banii noştri-n soare…
Nesimţire mare… Zic pe faţă, // Părinţii mei n-au strâns atât, deşi-au muncit o viaţă…
Ar trebui să vă sechestrăm, // În plină stradă să vă dezbrăcăm,
Să defilaţi în pielea goală pentru un popor falit, // Să purtaţi peste organe declaraţiile de venit…
Caddillac Strofa a II-a:
Revoluţia-i o tânără fată acum, // Are 20 de ani şi-a apucat-o pe un drum…
Guvernu’ a promis că o ajută, dar vrea întâi s-o fută, // Însă revoluţia nu e curvă…
În schimb, politica e şi e versată, // Poate să-ţi fută viaţa toată, dintr-o dată,
Că nu e justiţie adevărată, // Este doar o marionetă dirijată…
Suntem ascultaţi, deformat informaţi, // Cenzuraţi, jefuiţi, batjocoriţi…
Suntem împinşi la groapă sistematic şi prin sistem, // Până cineva o să ridice pumnu ferm…
Că suntem încă vii şi vrem s-avem copii // Şi pentru ei suntem în stare să vă scoatem ochii…
Şi dacă asta-i lumea oferită pe platou, // Eu-mi bag pula-n ea de lume şi v-o fac cadou…
Refren (x2) (ViLLy):
Unde-s pistoalele, unde-s pumnalele, // Caii şi flintele haiducilor…
Refren secundar (Tataee):
Sunt aici, la mine sub tricou, // Răsună-n mintea mea zi de zi ca un ecou…
Să sufăr eu pentru voi?… O zic din nou… // Bag pula-n lume şi v-o fac cadou!
Tataee Outro:
Mult, mult respect pentru Vali Sterian… Piesele lui sunt la fel de relevante şi acum… Yeah…
Ar trebui să cadă cerul pe noi că am devenit în timp doar nişte oi… Yeah..
Pumnu’ strâns!


Mai 11 2010

NASHPA!

Bugetarii sunt nişte lepre care trăiesc pe spinarea privaţilor, a celor care plătesc taxe şi impozite către statul ăsta nenorocit. Şi nici nu sunt recunoscători pentru asta. Ia mergi printr-o primărie, prefectură, administraţie financiară sau altă instituţie de stat, să vezi riţi-piţipoancele, urcate pe tocuri înalte şi subţiri, cu fustiţe strânse pe cur şi decoltee care lasă să se vadă ţâţele bronzate uniform la salon, cum plimbă şi ele câte o hârtie de la un etaj la altul şi salvează arhiva de documente electronice în Recycle Bin. Stau ca vacile şi vorbesc despre ultimul model de unghii false, iar dacă timpul te presează şi le întrerupi şedinţa, poate te potcoveşti şi cu un control din ăla de răzbunare, că doar ele „ştie” să farmece câte un şefuţ de la etajul superior unde se duc în fiecare după-amiază cu şerveţele umede şi parfumate care să nu zgârie şi să împrospăteze „ouţele” împuţite ale şefilor de compartimente.

Da’ şi privaţii ăia, care sunt zbir cu angajaţii şi care se bat cu pumnu’n piept că dau de muncă la nu ştiu câţi angajaţi şi îşi plătesc taxele şi impozitele la zi! De unde pana corbului atâta? Pe angajaţi i-au trimis la Registrul Comerţului să îşi facă PFA-uri ca să nu mai plătească impozite la bugetul asigurărilor sociale, de acolo de unde se plătesc şi bugetarii şi pensionarii. De ce să îşi mai bată capul cu aşa ceva. Au avut numărul de angajaţi necesar pentru a accesa fondurile europene, acum gata. Şi-au luat banii, şi-au văzut interesu’, pe ăilalţi dă-i dreacu!. Să nu mai vorbesc că încep, în numele crizei, să scadă salariile sau să dea afară oameni ca să scadă cheltuielile.

Sunt două păreri care, cu uşurinţă, pot fi atribuite unui privat care se gândeşte la un bugetar, respectiv un bugetar care se gândeşte la un privat. Cum s-a ajuns în această situaţie? Simplu. O minte machiavelică, cocoţată pe naivitatea unor milioane de oameni, a ajuns la borcanul cu miere numit putere. Şi mintea asta a auzit cândva, demult, pe băncile şcolii, la ora de limba latină, un dicton care i-a atras atenţia şi care i-a devenit motto în viaţă. „Divide et impera!” Şi asta a făcut el. S-a certat cu toţi şi de fiecare dată a căzut în picioare. Cei care dădeau în el îi ofereau prilejul să ţipe că este o victimă, iar cei care îl pupau în dos îi ofereau puterea de a crede că este invincibil. Aşa a făcut şi el şi se pare că a reuşit. A reuşit să scindeze o ţară, să o împartă în două, bugetari şi privaţi care trebuie să se scuipe unii pe alţii. Nu mai contează că printre bugetari sunt oameni absolut admirabili şi care îşi fac treaba cum trebuie. Nu mai contează că sunt şi patroni de firme care îşi plătesc cinstit taxele şi impozitele. Ăştia sunt consideraţi proşti că declară toate veniturile chiar de către reprezentanţii finanţelor .

În toată această nebunie, o singură categorie socială o duce bine: categoria portocaliilor care cuprinde curve nesătule, oricând pregătite să facă pe plac oricărui chel burtos şi cu carnet de partid portocaliu, comunişti împuţiţi şi convertiţi la noile vremuri, cu firme abonate la banul public, marţafoi agramaţi şi necopţi, urcaţi cu sila tot mai sus în cariera politică ca răsplată pentru ce a sponsorizat tăticu’ şi câte cearceafuri a boţit mămica.

Aş putea spune că trăim vremuri interesante, dacă nu aş avea cuţitul la os. Mi-a intrat prin carne şi acum e aproape înfipt în os. Iar percepţia mea despre vremurile pe care le trăim este cam deformată. A început să fie maro. Cam de căcat!


Mai 9 2010

Lângă graniţă

Ce dor mi-era să mai scriu şi să mai postez o fotografie, departe de încleştarea zilelor de astăzi! Sunt vremuri foarte grele pentru fiecare dintre noi şi nu ştiu în ce măsură românii sunt conştienţi de gravitatea situaţiei în care ne aflăm cu toţii. Este inadmisibil ca un conducător, oricare ar fi el, să învrăjbească român împotriva român, cum se întâmplă în aceste zile cu situaţia bugetarilor, a pensionarilor şi a celor care lucrează în domeniul privat. Fiecare categorie îşi are dreptatea ei, iar cu un dram de înţelepciune, se poate trece peste orice greutăţi. Şi bugetarii îşi au riţi-pitzele lor care plimbă hârtii de la un etaj la altul, umblând mai mult pe sub birourile şefuţilor, aşa cum sunt şi bugetari, oameni de toată isprava, care ştiu că sunt acolo, pe postul respectiv, pentru a face treabă şi asta fac. Aşa sunt şi pensionari cu pensii grase, dar care urlă că nu au bani, privaţi care ţipă că nu au bani să-şi plătească taxele şi impozitele, dar ei se plimbă cu maşini scumpe şi se înconjoară cu riţi-piţele de rigoare.

Mi-am luat un răgaz pentru a mă ocupa de ceea ce îmi place şi îmi aduce linişte, anume fotografia. Am să reiau postările cu fotografii făcute mai demult şi povestea lor. Mă opresc astăzi la o fotografie făcută în primăvara timpurie a lui 2008, când ne întorceam de la o mânăstire aflată lângă oraş, într-o zonă deluroasă, cu multă vegetaţie. Drumul, unul de ţară, era plin de curbe „ac de păr”, prin pădurea care încă nu înfrunzise. Într-o astfel de curbă, am observat o cunstrucţie din lemn, înaltă, ce m-a dus cu gândul la zonele de graniţă, unde sunt acele construcţii înalte, folosite ca puncte de observaţie. Am oprit maşina, am coborât şi am văzut un drumeag ce ducea către această construcţie, ceea ce îmi oferea linia de fugă către subiectul cadrului meu. Am dus aparatul la ochi, am cadrat, însă nu eram mulţumit de ceea obţineam. Am schimbat punctul de staţie de câteva ori până am reuşit să dau aerul de „graniţă” întregului cadru.

Ce avea, însă, aşa spectaculos acea „graniţă” din cadrul meu? Faptul că mi-am trăit primii ani de viaţă în comunism şi am auzit atâtea întâmplări cu trecerea graniţei înot sau târâş prin mărăcini mi-a oferit această dimensiune a libertăţii pe care cei ce au avut curajul nebunesc să se furişeze pe graniţă şi-au câstigat-o. Şi nu puţine au fost cazurile când vigilenţa grănicerilor le-a adus fugarilor moartea. De aceea, momentul apropierii de punctul de observaţie era unul de tensiune maximă, când respiraţia sau bătăile inimii trebuiau stăpânite într-un mod absolut, deoarece ele făceau diferenţa între libertate şi moarte.