Feb 9 2011

Keep on ROCK-ing!

După săptămână trecută, când am lenevit în vacanţă, am început această săptămână în forţă: ore, rezolvat chestii administrative, iarăşi ore, lectură, din nou ore, învăţat, pentru ca la sfârşit ore, din nou.  Tânjesc după un eveniment prin oraşul ăsta de pensionari şi „heacheri-ascultători-de-manele-cu-geamul-de-la-maşină-deschis-complet”. Se vorbea prin campania electorală de reînfiinţarea festivalului „Constelaţii ROCK”. Unde? La Râmnicu Vâlcea? Păi cred că ar număra maxim 50 de spectatori. Ia să facă un concurs de MISS şi MISTER, „Prinţii manelelor”, să vezi ce s-ar rupe uşa de la Sala Sindicatelor.

În fine, dar tot răul spre bine! Pentru că, vara aceasta, se anunţă iarăşi o vară fierbinte a concertelor prin Bucureşti şi nu numai. Prima achiziţie e deja făcută: BON JOVI. Iar, biletele (încă, sper) că mai sunt de vânzare la Germanos, în centru. Aşa că, cine mai doreşte, cine mai pofteşte… Hai să facem gaşcă mare cu care să plecăm spre Bucureşti pe 10 iulie 2011.

BON JOVI, Bucureşti, 10 iulie 2011


Dec 18 2010

Micul karateka

Săptămâna trecută, micul nostru karateka, a avut primul său examen, pentru centura albă, gradul 8KYU. Emoţii mari, mai ales, că lipsise o bună perioadă de la antrenamente, din cauza unei răceli destul de urâte, dar au trecut toate. Executarea exerciţiilor s-a făcut în formaţie, ceea ce m-a uimit foarte tare, fiind sincronizarea micilor karateka, care, în condiţiile îndeplinirii unei sarcini în orice altă colectivitate, ar fi fost un dezastru total. De fapt, despre asta sunt artele marţiale, despre acea autodisciplină care îţi permite să îţi forţezi mereu limitele pentru a realiza mai mult şi mai bine.

Ceea ce a reuşit sensei Ionuţ Dumbrăvescu cu aceşti puştani este cu atât mai remarcabil, cu cât unii dintre ei au început antrenamentele în urmă cu numai o lună. Dar, prin disciplina şi seriozitate, se pot realiza multe. Felicitări sensei şi mult succes întregului Club Sportiv „Loviştea”!


Noi 9 2010

Obosit, dar mulţumit!

Am comis-o din nou! După o lună şi jumătate de discuţii, am reuşit să concretizăm expunerea lucrărilor noastre la Bucureşti, în Foaierul Senatului României, în principal datorită celor doi senatori, domnilor Emilian Frâncu şi Laurenţiu Coca, beneficiind totodată şi de sprijinul domnului senator Dorel Jurcan, care ne-a ajutat la popularizarea expoziţiei noastre în rândul senatorilor. Astfel, lucrările noastre au fost admirate de senatori precum Puiu Haşotti, Olguţa Lia Vasilescu, Teodor Meleşcanu, Radu Berceanu, Cristian Rădulescu, Mircea Cinteză, Mihail Hărdău, Ioan Zbirciu, Ilie Sârbu, Alexandru Cordoş, Ecaterina Andronescu, Daniel Savu, dar şi de alţii.

Am avut parte de două momente care probabil nu vor fi uitate prea curând. Primul a fost când domnul Mircea Diaconu, unul dintre actorii mei preferaţi din copilărie, a venit şi s-a uitat pe lucrările noastre. Am vorbit despre Râmnicu Vâlcea, despre Muzeul Satului din Bujoreni, unde a filmat chiar de curând ori despre „Mere roşii” şi domnul doctor Schileru. Ne-a felicitat sincer, iar acest lucru ne-a umplut sufletele de satisfacţie.

Al doilea moment a fost probabil cel mai intens. Domnul Sergiu Nicolaescu, maestrul regiei de film şi implicit a imaginii, a poposit la expoziţia noastră şi ne-a privit îndelung lucrările. Ne simţeam ca în faţa unui test, pe care l-am trecut însă cu brio, în momentul în care maestrul a venit şi ne-a felicitat. Am schimbat câteva vorbe, am făcut două fotografii, după care domnul Sergiu Nicolaescu s-a retras către sala de şedinţe.

În jur de ora 6, am pornit spre casă. Cum tehnologia mobilă ne-a permis, am început să selectăm din multele fotografii făcute astăzi de pe autostradă, fiind încă sub impresiile acestui vernisaj.


Oct 3 2010

Da, au filmat cu camera foto…

Scriam aici despre părerea mea preconcepută în legătură cu aparatele fotografice care, în mod normal ar trebui să ia numai cadre statice, dar care, din motive de marketing au fost înzestrate şi cu posibilitatea de filmare. Sigur, această funcţie de filmare era la aparatele compacte şi nici nu îmi imaginam vreodată că un DSLR ar putea fi înzestrat cu funcţie de filmare. Dar, în urmă cu vreo doi ani, acest lucru s-a întâmplat şi iată-mă în faţa unui rezultat concret care mă face să îmi schimb radical părerea. DA, se merită să ai un DSLR cu funcţie de filmare, deoarece rezultatele pot fi spectaculoase. Acest lucru a fost demonstrat aseară, la Cinema Ostroveni, când ANTRACT-ul şi-a lansat ultimul videoclip în regia lui Daniel Ilinca. Jocul cu profunzimea de câmp, succesiunea cadrelor, povestea videoclipului, locaţiile, toate din Râmnicu Vâlcea, mă determină să îmi scot pălăria în faţa protagoniştilor şi să le spun: „Excelentă treabă!”