Ascultându-i sfaturile şi reevaluându-mi acest site, mi-am dat seama că este prea încărcat, că este atât un blog, cât şi un portofoliu, cu o structură destul de întortocheată. Da, uite că am greşit când l-am gândit în urmă cu doi ani şi am puterea să o recunosc. Aşa că am pornit la treabă. Mi-am luat un nou domeniu, www.eugenbelivac.ro, m-am pus să caut teme de wordpress potrivite şi am purces la alegerea fotografiilor ce urmează să intre în portofoliul online. Aproape două săptămâni mi-a luat să iau domeniul, să cumpăr tema, care, apropos, nu este realizată de mine şi mi se pare corect să o recunosc, să fac selecţia imaginilor să le pun pe categorii, să le integrez în site, să corectez micile neconcordanţe şi să testez site-ul de pe cât mai multe device-uri.

Nu am pretenţia unui portofoliu extraordinar şi sunt convins că multe din imaginile prezente acum în acest portofoliu vor fi înlocuite cu unele mai bune, pentru că îmi doresc să îmi depăşesc mereu limitele. Aşa că staţi prin preajmă, şi mai aruncaţi câte un ochi pe:

www.eugenbelivac.ro

Cum? E simplu! De ceva vreme îmi doresc să abordez tematica fotoreportajului, adică acel gen fotografic care documentează prin imagini o serie de fapte, un om, o istorie. Aşadar, dacă ştiţi pe cineva care face lucruri deosebite, haideţi să îl scoatem din anonimat printr-un fotoreportaj. Pun la bătaie o şedinţă foto gratuită cu acea persoană. Poate fi oricine: muzician, actor, pictor, skater, biker, karateka, fotbalist, înotător, dansator, poet, sculptor,voluntar, învăţător, inginer, doctor, profesor,  iar enumerarea ar putea continua la nesfârşit. Tot ce trebuie să faceţi este să intraţi pe pagina mea de facebook, http://www.facebook.com/EugenBelivac.Photography , şi să scrieţi  propunerea voastră, însoţită de o scurtă motivare până pe data de 10 februarie (pentru a putea scrie pe pagina mea este necesar un “like”, dacă nu aţi făcut-o deja). Cea mai interesantă propunere va fi anunţată în 11 februarie şi va fi aleasă atât în funcţie de “like”-urile pe care le va primi de la prietenii voştri, cât şi  de originalitatea ei. Şedinţa foto se va desfăşura după o discuţie prealabilă, în care se vor stabili toate detaliile.

Oameni deosebiţi sunt peste tot şi au toate vârstele, numai că, de multe ori, ochii noştri sunt închişi de probleme ca să îi putem vedea. Dar, eu vreau să schimb acest lucru şi, de aceea, apelez la voi: Ajutaţi-mă să ajut!

Aceleaşi gânduri de a fi şi de a vă bucura de Sărbători ÎMPREUNĂ cu cei dragi vă doresc şi vouă, dragi prieteni, şi să ne revedem în noul an sănătoşi şi cu bateriile reîncărcate, pentru că avem treabă.

LA MULŢI ANI!

Nu trăgeam eu prea mare nădejde că va învăţa să înoate în aceste 14 zile, deoarece o frică inexplicabilă de apă îi dădea constant reţineri fiului meu să intre în orice bazin. Am mers aşadar, la bazinul Spa-ului din interiorul Hotelului Sofianu, unde am vorbit cu domnul profesor de înot care s-a recomandat simplu, “Andrei“. Ne-am ales perioada verii cea mai convenabilă şi am venit pregătiţi cu tot ceea ce îi trebuia unui înotător: cască, ochelari pentru înot, prosop, halat. La prima şedinţă, după ce mi-am echipat corespunzător odorul,  am plecat de acolo cu inima un pic strânsă, deşi auzisem numai lucruri bune despre metodele de lucru cu copiii ale lui Andrei. Ştiam că nu este adeptul metodei ultraconservatoare şi spartane de a da cu copilul în apă, din prima, pentru a-i face aşa zisul “botez”, ştiam de asemenea că nu se limitează doar la a se plimba cu un băţ pe marginea bazinului în care se află simultan 30 de copii şi cu toate astea strângerea de inimă o aveam. Cele două ore cât a durat primul curs, s-au scurs parcă cu încetinătorul, însă când am intrat la piscină să-l iau pe Theodor, aveam să încasez primul “şoc” plăcut. “Vezi că Theodor a sărit în bazin azi.” Nu-mi venea să-mi cred urechilor. Apoi, al doilea a urmat aproape natural: “Şi vezi ca poate să facă şi pluta pe burtă. De mâine îi scot aripioarele şi baghetele”.

De aici, totul a urmat firesc, pluta pe spate, şurubul, crawl pe burtă, crawl pe spate, al doilea curs de 14 zile, fiind efectiv pisat la cap de Theo să mai meargă o dată, bras, crawl cu respiraţie. Vara a trecut şi se spune că este recomandabil să repeţi cursul de înot în vara următoare pentru a-i oferi posibilitatea copilului să nu uite mişcările corecte ale diferitelor stiluri. Însă Theo nu a mai avut răbdare până vara viitoare şi mergem şi acum, în noiembrie, la bazin. Spun mergem, deoarece mi-am luat şi eu un abonament pentru a face un pic de mişcare şi pentru a-mi dezmorţi articulaţiile anchilozate de sedentarism. Mergem amândoi acum, făcând lungimi de bazin umăr la umăr, iar pentru acest lucru vreau să îi mulţumesc lui Andrei. Îi mulţumesc şi pentru faptul că l-a făcut pe Theo să-şi alunge reţinerile de a mai intra în vreun bazin, aşa cum face cu toţi copiii care îi intră pe mână. Mi-a povestit de copii cărora le era frică doar de ideea de sta în apă, dar care acum înoată şi se bălăcesc în continuu. Răbdarea şi modul lui de a lucra cu copiii îl descalifică din postura de “domn’ profesor”, cu undiţa pe lângă baltă, aducându-i prietenia sutelor de copii pe care i-a învăţat să înoate.

Sigur că succesul i-a adus şi multă invidie din partea concurenţei sau a altor “binevoitori”. Sigur că se poate spune că bazinul unde învaţă copiii să înoate este poate prea mic, dar este singurul loc civilizat unde poţi merge în acest mic oraş de provincie.

Şi pentru că este prietenul fiului meu, l-am vizitat la treabă cu aparatul şi câteva lumini.  Mi-aş dori ca aceste imagini, dacă nu vă vor stârni pofta să veniţi la bazin, măcar sper să vă determine să vă încurajaţi copiii să practice un sport care dezvoltă armonios corpul. Andrei este la un telefon depărtare – 0729/557972.