Noi 28 2010

Asfinţit

Atât răsăritul soarelui, cât şi apusul sunt ocazii foarte bune pentru a imortaliza spectacolul cromatic ce se desfăşoară în faţa ochilor. Important este să ai timpul şi dispoziţia necesare pentru a te bucura de un astfel de spectacol. Vara, la mare, sunt extrem de mulţi insomniaci care vin pe plajă să privească răsăritul şi momentele oferite de soare, care sunt extraordinare. La fel se poate spune şi despre apus, apusul pe care îl savurezi de pe prispa casei de ţară ori de pe marginea unei bălţi.

Deşi spectacolul este unul grandios, durata lui este extrem de scurtă, nelăsându-ţi posibilitatea de a face prea multe setări. Nici nu trebuie prea multe setări. Răcorea serii, explozia cromatică, sfârşitul unei zile, toate îţi pot oferi acel sentiment de împlinire care încheie excelent o zi toridă de vară.

Ultimele raze ale zilei

La ceas de asfinţit

În liniştea serii


Noi 18 2010

Regăsire

Fiecare avem perioade mai încărcate, cu zeci de probleme de rezolvat într-un timp cât mai scurt. Iar, în jur, numai pretenţii, „hai mai repede”, „îmi trebuie acum”, „trebuie”. Aşa că te apucă dintr-o dată un dor de ducă, într-un loc ferit, unde să fii singur, în doi, tu, de vorbă cu tine însuţi, ca să-ţi pui ordine în gânduri şi să dai la o parte ceaţa care te oboseşte din ce în ce mai tare.

Un astfel de sentiment am avut în urmă cu doi ani, când am plecat cu Bobiţă la o tură de fotografiat, „subit şi pe neaşteptate”.  Ne-am urcat în maşină şi am plecat pe dealurile de la Goranu, căutând o oază de linişte. Am intrat în pădure şi am început să declanşăm. La un moment dat, m-am întors şi am surprins lumina soarelui care intra în pădure, printre copaci, oferindu-mi cadrul pe care îl aveam în minte. Dar cum să fac să produc o mică urmă de ceaţă? Mi-am adus atunci aminte de un truc, spus de Cristi, şi anume să suflu peste obiectiv, aburindu-l astfel, şi să declanşez în momentul în care „ceaţa” îmi este pe plac. Cam aşa am făcut şi iată ce a ieşit!