Are 16 ani şi se dă cu bicicleta. Îi place treaba asta foarte mult şi se vede că o face cu pasiune. Înainte de a-şi da drumul pe pantă, îşi calculează foarte bine riscul şi porneşte încrezător în forţele sale şi stăpân pe reflexe. Se dă cu bicicleta atât pe dealuri, dar şi prin oraş. El este Dany şi îl apreciez foarte mult, deoarece spre deosebire de foarte mulţi tineri de vârsta lui, nu are timp să se plictisească.
O după-amiază de vineri. Am terminat orele mai devreme, am încărcat câteva stative şi softbox-ul în portbagaj, înghesuind şi geanta foto, chitara lui Theo şi paltonul împrumutat de prin vecini şi am dat o fugă până la Malul Alb pentru câteva cadre pe fugă. A venit, în sfârşit, primăvara şi cheful pentru declanşări e de nestăvilit. Din aproximativ 10 cadre, am ales doar 3 pentru blog.
În tumultul zilelor cotidiene, am găsit un mic răgaz să mă bucur alături de nişte prieteni de câteva clipe pe care le-am trăit şi noi, ca familie, în urmă cu aproape 10 ani. Cuvintele nu-şi mai au rostul, las bucuria din ochii lor să vorbească şi nu îmi pot dori decât să fie cu toţii sănătoşi şi fericiţi, aşa cum sunt acum.
În acest week-end, am urcat blitz-urile pe stative şi ne-am prostit un pic în familie.
Pentru această imagine, am folosit un softbox şi o umbrelă de difuzie. Cam ca aici…
