EUGEN BELIVAC

Prin luna februarie, când copiii, implicit și eu, am beneficiat de o binemeritată vacanță, am inițiat discuțiile unei ședințe foto ceva mai aparte care urma să implice o desfășuare destul de mare de forțe. În primul rând, construcția unui decor care să aducă cu o încăpere desprinsă din altă epocă, apoi mobilier de epocă, vestimentașie și accesorii, model, make-up și hair-style. Am discutat cu cei care s-au implicat fără să stea prea mult pe gânduri și ne-am apucat de treabă. Doresc să le mulțumesc tuturor celor care au pus umărul la realizarea acestei ședințe foto:

• Model: Maria Ene
• Make-up: Green Line Studio
• Accesorii și vestimentație: Carmen Prodan
• Mobilier: Mafcas Antiques
• Asistent: Cristian Lăzărescu
• Photo & retouch: Subsemnatul

Rezultatul ar fi acesta:

-vor urma-

Se poate aduce un aer de epocă într-un studio foto? Cu puțină muncă, iată că se poate….

Amu’ ne dederăm și pe „feșăn”…

În numele cunoaşterii preatimpurii, în numele performanţei absurde din fragedă copilărie, în numele  obţinerii salariului de merit, în numele satisfacerii orgoliului de părinte, în numele lor, pentru ei şi în locul copiilor, să declanşăm „isteria temelor”.

În jurul meu, văd tot mai des copii obosiţi cu cearcăne sub ochi, copii superficiali din cauza vitezei cu care trec prin materie, copii care nu mai au răbdare să te asculte şi care gândesc mecanic, copii care îşi vorbesc răstit unii altora, copii care atunci când li se permite să se joace o fac pe derulare rapidă înainte de parcă ar vrea să topească un secol într-o secundă, copii fără copilărie.

Sunt tineri muzicieni şi sunt pasionaţi de ceea ce fac. Rar mai vezi aşa ceva în ziua de astăzi, iar eu îmi doresc şi le doresc şi lor să nu-şi piardă niciodată pasiunea pentru muzică şi să aibă multă baftă pe acest drum!