EUGEN BELIVAC

Formaţia ANTRACT  tocmai a lansat un nou single, într-o totală nebunie frumoasă, cântând în ploaie, cocoţaţi pe platforma unui TIR, prin buricul Bucureştilor. M-am numărat printre puţinii care au avut privilegiul de a asculta acest single şi vă pot spune că mi-a plăcut de la prima ascultare. Rar mi se întâmplă să îmi placă o piesă de prima dată şi m-am regăsit în versuri, aşa cum vă veţi regăsi şi voi, cu siguranţă, cu o precizie aproape matematică, la fel cum şi înţelesul titlului “lucid” nu prea lasă loc de interpretări şi cugetări fără rost. Luciditatea presupune rigurozitatea pragmatică, conştientizarea realităţii de care eşti legat cu lanţuri groase. Oare?

Vă pun doar o întrebare pentru nopţile albe, când grijile vă alungă somnul şi vă împiedică să vedeţi culorile zilei ce abia s-a încheiat: “Care este adevăratul “lucid” între cel care răsfoieşte albumul gros al amintirilor în culori sau “corpora-tristul” care îşi priveşte portofelul burduşit de carduri, de deasupra  cearcănelor cenuşii şi adânci atât ale ochilor, cât şi ale sufletului?”

Azi sunt pocnit de lene, de plictiseală şi mă asortez cu vremea de afară. Cam mohorâtă vremea, lipsit de chef şi eu. Aşa că mi-am pus costumul şi ochelarii de surfing şi m-am avântat pe valurile Internetului, navigând în stânga şi-n dreapta. Aşa am ajuns pe site-ul organizaţiei care conferă prestigioasele distincţii pentru jurnalişti, faimoasele premii “Pulitzer”. Mânat fiind de curiozitate am intrat în cele două secţiuni ale categoriei de fotojurnalism pentru a vedea câştigătorii anului 2011 şi fotografiile premiate. Le puteţi vedea, cu un click pe link-urile de mai jos:

http://www.pulitzer.org/works/2011-Feature-Photography

http://www.pulitzer.org/works/2011-Breaking-News-Photography

Există o întreagă dezbatere despre fotojurnalism. De multe ori, fotojurnaliştii au trecut anumite limite, fotografiind cele mai îngrozitoare scene, fie ele de război sau din timpul unor catastrofe naturale. Şi mulţi şi-au pus problema care ar putea fi acea limită a moralităţii, eticii sau deontologiei pe care un fotojurnalist nu are voie să o treacă. Sau oare există acea limită? Îi este necesar  umanităţii să fie martoră, prin intermediul unei imagini, la şocul, groaza, disperarea sau suferinţa celor care au fost, fără să vrea, martorii acelei scene?

În acest context, vă propun să vedeţi (sau poate să revedeţi) un scurt metraj care, cu siguranţă, nu vă va da răspunsul. Dar vă va da, poate, de gândit.

Vorbeam zilele trecute cu un nostalgic al anilor ’80 despre intenţia de a se relua festivalul de muzică “Constelaţii rock”. Nostalgia acelor vremuri, frumuseţea clipelor trăite atunci, când porţia de libertate a spiritului se lua cu pipeta, sunt lucruri îngropate în negura timpurilor. Aşa cum atmosfera Costineştiului sau a Vămii de până la sfârşitul anilor ’90 nu mai poate fi adusă înapoi. Litoralul a fost invadat de piţipoance şi cocalari, iar bunul gust a fost manelizat ireversibil. Mai sunt câteva oaze de normalitate, dar prea puţine pentru nostalgicii care se pare că nu mai au loc pe nicăieri. Revenind la urbea noastră, un festival de “Miss Pitziponcu şi Mister Cocalara”, cu intermezzo-uri manelistico-lăutăreşti, ar rupe uşa lăcaşului gazdă. Eu, unul, am început să mă mulţumesc cu evenimentele muzicale rare, dar intense, din oraşul nostru.

Un astfel de eveniment a început să se repete anual, fără a fi mereu acelaşi,  în Râmnicu Vâlcea, în jurul datei de 8 martie. În această perioadă a anului, formaţia ANTRACT mai pune câte un an în tolba maturităţii artistice şi bucură publicul vâlcean cu câte un concert. Anul acesta, ANTRACT-ul au optat pentru un concept aparte care demonstrează aprecierea de care se bucură, nu numai în rândul publicului iubitor de muzică rock, dar şi în rândul celorlalţi artişti. Vom avea anul acesta un concert ANTRACT & Friends, cu participarea, printre alţii, a unui om cu greutate, atât la propriu, cât şi la figurat, în muzica rock, dar mai ales blues.

Va fi o seara specială, un veritabil mărţişor oferit doamnelor şi domnişoarelor şi un început de tradiţie în Râmnicu Vâlcea. Decât să căutăm potcoave de cai morţi, reînviind festivaluri care nu mai sunt în concordanţă cu oamenii şi locurile, mai bine am aprecia ceea ce avem. Şi avem destule.

Aşadar, duminică, 06 martie 2011, ora 20.00, sala mare a teatrului ANTON PANN din Rm. Valcea va fi gazda concertului ANTRACT & FRIENDS, un “show pe cinste”, după cum promite Bobiţă Cătuşanu, pe blogul său.

După săptămână trecută, când am lenevit în vacanţă, am început această săptămână în forţă: ore, rezolvat chestii administrative, iarăşi ore, lectură, din nou ore, învăţat, pentru ca la sfârşit ore, din nou.  Tânjesc după un eveniment prin oraşul ăsta de pensionari şi “heacheri-ascultători-de-manele-cu-geamul-de-la-maşină-deschis-complet”. Se vorbea prin campania electorală de reînfiinţarea festivalului “Constelaţii ROCK”. Unde? La Râmnicu Vâlcea? Păi cred că ar număra maxim 50 de spectatori. Ia să facă un concurs de MISS şi MISTER, “Prinţii manelelor”, să vezi ce s-ar rupe uşa de la Sala Sindicatelor.

În fine, dar tot răul spre bine! Pentru că, vara aceasta, se anunţă iarăşi o vară fierbinte a concertelor prin Bucureşti şi nu numai. Prima achiziţie e deja făcută: BON JOVI. Iar, biletele (încă, sper) că mai sunt de vânzare la Germanos, în centru. Aşa că, cine mai doreşte, cine mai pofteşte… Hai să facem gaşcă mare cu care să plecăm spre Bucureşti pe 10 iulie 2011.