Mai sunt și oameni normali, nu?

De ceva vreme, destul de demult, am un sentiment straniu de sufocare printre mitocani, parveniți, nesimțiți, ipocriți care îmi fac viața citadină de nesuportat și care mă determină să îmi pun întrebarea „oare eu oi fi anormalul?”.

Se pare că din când în când primesc răspunsul sub forma unor fapte „anormale” din punctul de vedere al majorității, dar care mă fac să cred că încă mai există oameni asemeni mie. Pe scurt, ieri, 15 septembrie 2012, m-am întâlnit cu un prieten pe care nu îl văzusem de ceva vreme, la Boromir Pan Cafe, din Zona Nord, de lângă biserica „Petru şi Pavel”. Am luat câte o cafea şi am discutat preţ de vreo oră şi ceva, fără să bag de seamă că, în foiala mea continuă pe scaun, portofelul mi-a alunecat din buzunarul de la spate, căzând lângă scaun. Nu aveam cine ştie ce comoară de bani în el, vreo 250 de ron, dar era burduşit cu actele personale şi cele ale maşinii. Am ajuns liniştit acasă, fără să bag de seamă că nu mai aveam portofelul, am servit şi masa şi eram în faţa televizorului, când am primit un telefon de la angajatele Boromir Pan Cafe, anunţându-mă că mi-au găsit portofelul şi m-au sunat aflându-mi numărul de telefon din cartea de vizită. M-am dus într-un suflet la cafenea, iar acolo am fost şi mai surprins auzindu-le pe doamne cerându-şi scuze că au îndrăznit să se uite în portofel, găsindu-mi cartea de vizită. Nu mai spun că suma pe care o aveam era intactă, nu mai spun că am rămas fără cuvintele necesare pentru a le mulţumi pentru gestul lor, poate mic pentru dânsele, dar extraordinar pentru mine. Gesturile mici îi fac pe oameni mari.

Cu siguranţă, nu am apucat să vă mulţumesc îndeajuns pentru gestul dumneavoastră, stimate doamne, dar o fac acum: MULŢUMESC DIN SUFLET!


One Response to “Mai sunt și oameni normali, nu?”

  • Bucur Ovidiu Says:

    Tare! Pe flamanzeala din zilele astea si dupa nesimtirea multora dintre „fratii” nostrii de limba natala, intradevar surpriza. Nici eu nu credeam ca mai exista asa ceva in Romania, oameni cu bun simt si cu educatie buna, se pare ca mai unii oameni cu cei 7 ani de acasa, pe care nu i-au petrecut batand mingea pe maidan sau injurand trecatorii de pe geamul blocului. Ma alatur tie, Giani. Felicitarile mele pentru gestul doamnelor de la Boromir.

Leave a Reply