Noi 7 2011

La bazin (P)

Citeam mai pe la începutul anului o carte concepută ca un dialog între doi prieteni pasionaţi atât de fotografie, dar şi de înot şi mersul la bazin. În succesiunea dialogului, mai veneau strecurate şi câteva replici despre mersul la bazin, despre regulile nescrise ale celui care vine să facă mişcare în bazin şi m-a apucat o poftă de înotat fantastică. Aş fi vrut să merg împreună cu fiul meu la singurul bazin din oraş, dar el nu ştia să înoate, aşa că pentru început m-am limitat la a-i găsi un profesor şi a-i plăti un curs de 14 zile.

Nu trăgeam eu prea mare nădejde că va învăţa să înoate în aceste 14 zile, deoarece o frică inexplicabilă de apă îi dădea constant reţineri fiului meu să intre în orice bazin. Am mers aşadar, la bazinul Spa-ului din interiorul Hotelului Sofianu, unde am vorbit cu domnul profesor de înot care s-a recomandat simplu, „Andrei„. Ne-am ales perioada verii cea mai convenabilă şi am venit pregătiţi cu tot ceea ce îi trebuia unui înotător: cască, ochelari pentru înot, prosop, halat. La prima şedinţă, după ce mi-am echipat corespunzător odorul,  am plecat de acolo cu inima un pic strânsă, deşi auzisem numai lucruri bune despre metodele de lucru cu copiii ale lui Andrei. Ştiam că nu este adeptul metodei ultraconservatoare şi spartane de a da cu copilul în apă, din prima, pentru a-i face aşa zisul „botez”, ştiam de asemenea că nu se limitează doar la a se plimba cu un băţ pe marginea bazinului în care se află simultan 30 de copii şi cu toate astea strângerea de inimă o aveam. Cele două ore cât a durat primul curs, s-au scurs parcă cu încetinătorul, însă când am intrat la piscină să-l iau pe Theodor, aveam să încasez primul „şoc” plăcut. „Vezi că Theodor a sărit în bazin azi.” Nu-mi venea să-mi cred urechilor. Apoi, al doilea a urmat aproape natural: „Şi vezi ca poate să facă şi pluta pe burtă. De mâine îi scot aripioarele şi baghetele”.

De aici, totul a urmat firesc, pluta pe spate, şurubul, crawl pe burtă, crawl pe spate, al doilea curs de 14 zile, fiind efectiv pisat la cap de Theo să mai meargă o dată, bras, crawl cu respiraţie. Vara a trecut şi se spune că este recomandabil să repeţi cursul de înot în vara următoare pentru a-i oferi posibilitatea copilului să nu uite mişcările corecte ale diferitelor stiluri. Însă Theo nu a mai avut răbdare până vara viitoare şi mergem şi acum, în noiembrie, la bazin. Spun mergem, deoarece mi-am luat şi eu un abonament pentru a face un pic de mişcare şi pentru a-mi dezmorţi articulaţiile anchilozate de sedentarism. Mergem amândoi acum, făcând lungimi de bazin umăr la umăr, iar pentru acest lucru vreau să îi mulţumesc lui Andrei. Îi mulţumesc şi pentru faptul că l-a făcut pe Theo să-şi alunge reţinerile de a mai intra în vreun bazin, aşa cum face cu toţi copiii care îi intră pe mână. Mi-a povestit de copii cărora le era frică doar de ideea de sta în apă, dar care acum înoată şi se bălăcesc în continuu. Răbdarea şi modul lui de a lucra cu copiii îl descalifică din postura de „domn’ profesor”, cu undiţa pe lângă baltă, aducându-i prietenia sutelor de copii pe care i-a învăţat să înoate.

Sigur că succesul i-a adus şi multă invidie din partea concurenţei sau a altor „binevoitori”. Sigur că se poate spune că bazinul unde învaţă copiii să înoate este poate prea mic, dar este singurul loc civilizat unde poţi merge în acest mic oraş de provincie.

Şi pentru că este prietenul fiului meu, l-am vizitat la treabă cu aparatul şi câteva lumini.  Mi-aş dori ca aceste imagini, dacă nu vă vor stârni pofta să veniţi la bazin, măcar sper să vă determine să vă încurajaţi copiii să practice un sport care dezvoltă armonios corpul. Andrei este la un telefon depărtare – 0729/557972.