Oct 26 2011

Cu bicicleta pe coclauri

Are 16 ani şi se dă cu bicicleta. Îi place treaba asta foarte mult şi se vede că o face cu pasiune. Înainte de a-şi da drumul pe pantă, îşi calculează foarte bine riscul şi porneşte încrezător în forţele sale şi stăpân pe reflexe. Se dă cu bicicleta atât pe dealuri, dar şi prin oraş. El este Dany şi îl apreciez foarte mult, deoarece spre deosebire de foarte mulţi tineri de vârsta lui, nu are timp să se plictisească.

 


Oct 10 2011

Trash the Dress

Nu ştiu dacă poate fi catalogat chiar un veritabil „Trash the Dress”, poate un „Trash the Dress” mai cuminţel, însă ca primă experienţă, eu sunt mulţumit. Sunt sigur că următoarele vor fi din ce în ce mai faine, aşa că vă invit să mai treceţi pe aici, din când în când…


Oct 8 2011

Prima TTD, „making of”

Totul a început de aici. Un anunţ, un mail de răspuns, o discuţie via internet prin care am stabilit detaliile şi data. A fost simplu, dar şi cu emoţii pentru că urma să fie prima şedinţă de acest fel pentru mine şi una atipică în acelaşi timp. Am fost contactat de Ana-Maria, care mi-a spus că ar dori să participe la o şedinţă foto „Trash the Dress”, dar că ar dori să facă şedinţa pe care o propun, împreună cu prietenii ei şi ai soţului ei, încă 3 perechi. Deci 4 perechi de miri, asta da, provocare. Am stabilit data, le-am propus ca locaţie „Muzeul Satului” de la Bujoreni, am mers la muzeu şi am achitat taxa de fotografiere, am pus pe hârtie un mic scenariu al cadrelor, am apelat la Cristian Lăzărescu şi Cătălin Nimigeanu ca fotografi asistenţi şi am aşteptat ziua fixată pentru şedinţa foto.

Ziua Z. 😀 Am strâns recuzita, am îndesat blitzurile, stativele şi genţile cu obiective în portbagaj şi am plecat cu Cristi la muzeu pentru a aranja locaţiile unde aveam să fotografiem. Când aproape terminasem, au apărut de pe drum şi mirii, ei venind din Bucureşti pentru această şedinţă, toţi frumoşi, veseli şi dornici de pozat, legaţi de o frumoasă prietenie, dar şi de relaţii de rudenie. Naşii, Irina şi Mihai, şi ei proaspăt căsătoriţi (nu contează numărul de ani de căsnicie, se vedea din atitudine că erau ca în prima zi), cu două perechi de fini, Ana şi Florin, respectiv Andreea şi Marius şi bunii lor prieteni Loredana şi Florin. Le-am explicat pe scurt cadrele pe care le aveam în minte, le-am explicat că trebuie să fie naturali în faţa camerei şi să se distreze, să se simtă bine. Simţeam că rezervele pe care le avusesem la început cu privire la a lucra cu nişte persoane pe care le vedeam pentru prima dată se risipeau. S-a creat între noi acea „chimie”, acea legătură care îmi permitea să îmi pun ideile în aplicare, în mare parte datorită lor. Am lucrat incredibil de bine şi totul a mers parcă în favoarea noastră, a tuturor, atât fotografi, cât şi modele. Eu îmi pregăteam cadrele, cu toţi patru, iar în răstimpul în care mutam luminile şi făceam setările necesare, Cristian şi Cătălin se ocupau de ei, individual. S-au tras multe fotografii, s-au umplut carduri, s-a râs copios şi ne-am simţit foarte bine.

A fost o şedinţă reuşită, în cea mai mare parte datorită lor şi datorită prieteniei care îi leagă. Am văzut nişte oameni frumoşi, uniţi de acel sentiment din ce în ce mai rar întâlnit în lumea de astăzi. După şedinţa foto, am stat la o bere şi am vorbit pentru prima dată despre fiecare dintre noi, însă aveam sentimentul că ne cunoşteam de când lumea. A fost o zi extraordinară, în care am învăţat multe lucruri, dar, poate cel mai mult, m-a bucurat faptul că am cunoscut nişte oameni cu totul speciali şi sper să ne considere prietenii lor. Oricum, pentru noi vor rămâne pentru totdeauna speciali, fiind primii cu care am colaborat într-o şedinţă „trash the dress”. Şi prima dată nu se uită niciodată!

Vă mulţumesc Irina şi Mihai, Ana şi Florin, Andreea şi Marius, Loredana şi Florin pentru încrederea pe care ne-aţi acordat-o şi pentru ocazia de a vă cunoaşte. Vă mulţumesc şi vouă, Cristian şi Cătălin pentru că mi-aţi fost alături şi sper să repetăm ziua asta cât mai curând.

PS. În câteva zile vin şi fotografiile realizate atunci. Iar cele realizate de Cristian şi Cătălin le puteţi găsi pe blogurile lor personale. 😀