Cauza cu… CÂH!

Scriam în urmă cu fix o săptămână pe facebook despre situaţia deja enervantă în care sunt pus când ies fără maşină în oraş, anume slalomul pe care trebuie să îl fac printre căcaţii de câini ori pisici ori „vulpi polare”. Sigur că unele reacţii au fost serioase, altele amuzante, iar altele de-a dreptul miştocăroase, aruncând în derizoriu această problemă. Da, pentru mine este o problemă, deoarece nu îmi convine să mă duc la servici ori la vreo întâlnire cu duhoarea de căcat după mine, singura-mi vină fiind aceea că nu mi-am vizualizat în permanenţă paşii.

Aşadar, m-am gândit să fac şi eu o cauză prin care să atrag atenţia asupra problemei constatate. Deşi abordează un subiect mai delicat, îmi doresc să fie o cauză cu finalitate, spre deosebire de cei care dintr-o ştire de pe la teveu dau drumul pe facebook la  cauze pentru care ei „luptă”, umplând căsuţele mailurilor cunoscuţilor cu cele mai năstruşnice idei.  „Să fim alături de dascălii României, ale căror salarii s-au diminuat şi a căror demnitate a fost călcată în picioare”. Aşa, şi? Ce a făcut respectivul cu cauza asta? I-a mai pus un pic la adăpost pe „mercenarii” şcolilor care fac multe zeci de milioane pe lună fără să plătească impozit pentru banii obţinuţi din meditaţii şi afterschool-uri şi cărora nu le pasă de colegii lor de la şcolile din mediul rural. Aceştia sunt mult mai mulţi şi nu au posibilitatea de a mai realiza venituri suplimentare. În plus, îşi pun speranţele în bugetul ăla mic, mic, mic, în care sunt vărsate impozitele proştilor care mai plătesc totuşi un impozit. Şi umblă cauza asta din mail în mail, adunând prozeliţi în fiecare oră când ştirea este dată pe la televizor.  După ce ştirile se concentrează pe altceva, ritmul de aderare la cauză scade, tinzând către zero. Dar nu-i nimic! Găsesc altă ştire şi pornesc altă cauză.

Revenind la cauza născocită de mine, mi-aş dori ca persoanele care au aderat la ea, să ia atitudine când văd o persoană însoţită de un câine care îşi face nevoile în mijlocul străzii, spunându-i pe un ton civilizat: „Stimate doamnă/domnişoară/domn, vă rog să vă gândiţi şi la cei care merg pe stradă şi calcă fără să vrea în ceea ce a lăsat căţelul dumneavoastră pe trotuar şi să vă luaţi cu dumneavoastră o lopăţică şi o punguţă pentru a strânge această mizerie!” Poate o să îşi primească porţia de înjurături ori poate stăpânul/a căţelului va conştientiza situaţia, iar pe viitor va avea o lopăţică şi o punguţă când va mai ieşi la plimbare cu căţelul. Şi poate fiind văzută de alţi iubitori de animale, aceştia îi vor urma exemplul.

Sunt sigur că acesta este un proces de evoluţie care va dura poate ani, dar aşa vom învăţa şi noi lecţia civilizaţiei. Şi ne vom face şi noi curăţenie în propria ogradă, iar stâpânii animăluţelor nu vor mai ieşi pe stradă cu ideea că trebuie să vină Primăria ori ADP-ul ori societatea de salubrizare  să strângă în urma lor. Iar peste ani, de voi vedea că prin Zăvoi un ghem de blană albă aleargă în jurul unui stăpân cu lopăţica în mână, voi şti  că nu degeaba am pornit această cauză.


Leave a Reply