Sunetul mării

De câte ori merg la mare, îmi place să stau tolănit pe plajă, indiferent de momentul zilei, şi să ascult fiecare val care se sparge de mal, marcând astfel, cu precizia unui ceasornic, trecerea timpului. Chiar de este răsărit, ori miezul torid al zilei sau în poate chiar în pragul serii, marea îmi spune cu fiecare val că timpul trece, se duce şi nu se mai întoarce. Şi cu toate acestea, mie îmi place să stau pe plajă, pe nisipul fin, şi să ascult marea într-o dulce stare de lene totală.

De aceea, am vrut să iau un val cu mine, să îl aduc acasă, iar ori de câte ori aveam să-l privesc să îmi răsune în minte sunetul mării. Aşa că am pus pe aparat teleobiectivul de 100-300 mm, am cadrat strâns, numai valul, am deschis diafragma pentru un câmp de profunzime îngust şi am declanşat. Diafragma deschisă a cauzat un timp foarte scurt de expunere, ceea ce a permis „îngheţarea” valului în forma din imagine, esenţa sunetului care îmi place atât de mult.

Despre sunetul mării


Leave a Reply