Pogorâre

Am fost întotdeauna atras de lumea satului românesc. Nu ştiu, or fi de vină rădăcinile acelea nevăzute, deşi  nu mi-am prea multe vacanţe la bunicii mei de la ţară. Cu toate acestea, universul satului m-a fascinat dintotdeauna. Iar, în ultima perioadă, desele vizite la Muzeul Satului din Râmnicu Vâlcea, m-au adus într-o lume în care mi-aş fi dorit să trăiesc, departe de toate aşa zisele „avantaje” ale timpurilor moderne. Este un univers aparte plin de simboluri, pe care, oamenii simpli, cei cu smerenie, pot să le „citească cu ochii sufletului. Nu pot avea pretenţia de a mă ridica la puritatea lor, a oamenilor simpli, dar înţelepţi, de la ţară, dar, datorită fotografiei, am reuşit să mai ridic din vălul acela ceţos de pe ochi şi să „văd” în jurul meu.

Aşa mi s-a întâmplat, într-o zi de vară târzie, când, fiind în vizită la bunicii soţiei mele, am intrat în bucătăria de vară unde ardea mocnit focul, creând mult fum. Bucătărioara de vară nu avea tavan, fiind folosită şi pe post de afumătoare pentru bunătăţile culinare ce sunt preparate în preajma Crăciunului, iar soarele pătrundea în bucătărie creând nişte raze extraordinare. Am dus aparatul la ochi, am încadrat razele într-o diagonală, am declanşat şi am ieşit. Tot drumul de întoarcere m-am gândit la acel cadru, singurul pe care le-am făcut, încercând regretul de a nu avea şi alte cadre de rezervă. Dar, providenţa se pare că m-a ajutat, când am văzut cadrul pe calculator. Câteva mici corecţii, o mică decupare, virarea în alb negru şi încercarea de a găsi un titlu potrivit. Poate partea cea mai grea. Ştiu, mulţi fotografi nu pun titlu fotografiilor lor, lăsând totul în seama privitprului, însă eu prefer să îi induc ideea care m-a animat pe mine să declanşez. Dar, acum, era prea greu. Vroiam să exprim totul printr-un singur cuvânt şi care ar putea fi cuvântul acela? Tot providenţa m-a ajutat şi s-a coborât asupra mea, aducându-mi inspiraţia, la fel cum se coboară asupra tuturor celor care ştiu să o primească.

Pogorâre


Leave a Reply