Biertan, 2008

Rătăcind prin arhiva cu fotografii, am dat peste cele făcute la Biertan, în 2008. Totul a pornit de pe forumul Agora Foto. O idee a unui amic de forum care a prins uşor contur. Ne-a spus detaliile, am aflat preţurile, am aflat cum se ajunge în locaţie, am stabilit de comun acord perioada când urma să ne întâlnim şi am pornit la drum. Împreună cu un alt pasionat de fotografie din Râmnicu Vâlcea, am traversat Carpaţii în judeţul Sibiu. Am ajuns după amiază în Biertan, un sat cetate tipic ardelenesc. De ce spun tipic ardelenesc? Pentru toate lucrurile erau în ordinea lor firească, iar oamenii extrem de primitori. Aşa a început un weekend de fotografie, un weekend de care îmi voi aduce aminte cu foarte multă plăcere, din două motive.

În primul rând, pentru recolta fotografică pe care am obţinut-o acolo. Sătenii au fost foarte amabili cu noi, permiţându-ne să tăbărâm efectiv pe ei şi să ii fotografiem. Deşi mulţi dintre ei o duc foarte greu, sărăcia în care trăiesc izbindu-te la tot pasul, oamenii aceştia nu şi-au pierdut zâmbetul, iar copiii, copiii efectiv nu aveau niciun fel de problemă ca alergau prin noroi, că aveau hăinuţele vechi, dar curate. Ei aveau lumea lor şi se jucau cu acea bucurie sănătoasă, pe care, din păcate, nu o mai vezi la copiii de oraş care, dacă pocnesc din degeţelele lor firave, imediat răsar ceva jucării de câteva zeci de lei ce nu mai prezintă niciun fel de interes din momentul în care au ieşit din magazin. Nu, copiii din Biertan alergau imaginându-se puternici cai, înhămaţi de cavaleri cu săbii şi armuri strălucitoare. Iar, când o biciuşcă nimerea urechea şi nicidecum spinarea acoperită de cojocele groase, sigur că începeau ţipetele, iar lacrimile şiroiau pe obraji. Dar se rezolva repede totul, când cavalerul îşi ceda locul calului şi jocul reîncepea. Biertanul este un sat cetate, încărcat de istorie şi având acel farmec aparte al satului românesc. Am urcat împreună cu amicii mei la cetate de unde am prins trezirea leneşă a satului într-o duminică dimineaţa cu soare şi ceaţă. Dar am auzit, că la Biertan ar fi în fiecare dimineaţă ceaţă, cel puţin aşa a fost cât timp am stat noi acolo. A foste extraordinar la Biertan, fapt pentru care spun: Mulţumim George şi Mihaela!

Biertan, 2008 Biertan, 2008

Biertan, 2008 Biertan, 2008

Biertan, 2008 Biertan, 2008

Biertan, 2008 Biertan, 2008

Biertan, 2008 Biertan, 2008

Biertan, 2008 Biertan, 2008

Biertan, 2008 Biertan, 2008

În al doilea rând, pentru prietenii pe care i-am aflat. Se spune, ba chiar există studii de specialitate care au demonstrat că internetul te desocializează, iar exemplele ar putea curge cu nemiluita. Dar aici, iată că nu se mai aplică această regulă. Dimpotrivă, de pe internet, doar ne-am cunoscut cât de cât, dar când ne-am întâlnit a fost extraordinar. Oameni de prin mai toate părţile ţării, uniţi de o pasiune comună, care ne-a apropiat în ciuda kilometrilor care ne despart în viaţa de zi cu zi. Aceştia sunt noii mei prieteni: Simona Cristureanu, Mihaela Cojocariu, Ioan Ciobotaru, George Grădinaru, Claudiu Baias, Zsigmond Bathori, Sergiu Cioban, Cosmin Simon, împreună cu familii, prietene şi moştenitori.

Biertan, 2008 Biertan, 2008

Biertan, 2008 Biertan, 2008

Biertan, 2008 Biertan, 2008

Biertan, 2008 Biertan, 2008

Biertan, 2008 Biertan, 2008


4 Responses to “Biertan, 2008”

Leave a Reply