Noi 18 2010

Regăsire

Fiecare avem perioade mai încărcate, cu zeci de probleme de rezolvat într-un timp cât mai scurt. Iar, în jur, numai pretenţii, „hai mai repede”, „îmi trebuie acum”, „trebuie”. Aşa că te apucă dintr-o dată un dor de ducă, într-un loc ferit, unde să fii singur, în doi, tu, de vorbă cu tine însuţi, ca să-ţi pui ordine în gânduri şi să dai la o parte ceaţa care te oboseşte din ce în ce mai tare.

Un astfel de sentiment am avut în urmă cu doi ani, când am plecat cu Bobiţă la o tură de fotografiat, „subit şi pe neaşteptate”.  Ne-am urcat în maşină şi am plecat pe dealurile de la Goranu, căutând o oază de linişte. Am intrat în pădure şi am început să declanşăm. La un moment dat, m-am întors şi am surprins lumina soarelui care intra în pădure, printre copaci, oferindu-mi cadrul pe care îl aveam în minte. Dar cum să fac să produc o mică urmă de ceaţă? Mi-am adus atunci aminte de un truc, spus de Cristi, şi anume să suflu peste obiectiv, aburindu-l astfel, şi să declanşez în momentul în care „ceaţa” îmi este pe plac. Cam aşa am făcut şi iată ce a ieşit!


Noi 15 2010

„etno 3D” la Senat, interviuri

În locul unei postări lungi, voi lăsa imaginile să vorbească.


Noi 13 2010

etno 3D, la Senat

Până va fi gata materialul video al vernisajulului din foaierul Senatului (interviuri, imagini inedite etc.), am realizat un scurt montaj cu pregătirea expoziţiei. Îi mulţumesc pe această cale lui Lucian Constantinescu, VTV, care a fost alături de noi şi a filmat aceste imagini.


Noi 9 2010

Obosit, dar mulţumit!

Am comis-o din nou! După o lună şi jumătate de discuţii, am reuşit să concretizăm expunerea lucrărilor noastre la Bucureşti, în Foaierul Senatului României, în principal datorită celor doi senatori, domnilor Emilian Frâncu şi Laurenţiu Coca, beneficiind totodată şi de sprijinul domnului senator Dorel Jurcan, care ne-a ajutat la popularizarea expoziţiei noastre în rândul senatorilor. Astfel, lucrările noastre au fost admirate de senatori precum Puiu Haşotti, Olguţa Lia Vasilescu, Teodor Meleşcanu, Radu Berceanu, Cristian Rădulescu, Mircea Cinteză, Mihail Hărdău, Ioan Zbirciu, Ilie Sârbu, Alexandru Cordoş, Ecaterina Andronescu, Daniel Savu, dar şi de alţii.

Am avut parte de două momente care probabil nu vor fi uitate prea curând. Primul a fost când domnul Mircea Diaconu, unul dintre actorii mei preferaţi din copilărie, a venit şi s-a uitat pe lucrările noastre. Am vorbit despre Râmnicu Vâlcea, despre Muzeul Satului din Bujoreni, unde a filmat chiar de curând ori despre „Mere roşii” şi domnul doctor Schileru. Ne-a felicitat sincer, iar acest lucru ne-a umplut sufletele de satisfacţie.

Al doilea moment a fost probabil cel mai intens. Domnul Sergiu Nicolaescu, maestrul regiei de film şi implicit a imaginii, a poposit la expoziţia noastră şi ne-a privit îndelung lucrările. Ne simţeam ca în faţa unui test, pe care l-am trecut însă cu brio, în momentul în care maestrul a venit şi ne-a felicitat. Am schimbat câteva vorbe, am făcut două fotografii, după care domnul Sergiu Nicolaescu s-a retras către sala de şedinţe.

În jur de ora 6, am pornit spre casă. Cum tehnologia mobilă ne-a permis, am început să selectăm din multele fotografii făcute astăzi de pe autostradă, fiind încă sub impresiile acestui vernisaj.