Fotografia încotro? …

Am mai scris în urmă cu fix o lună de zile un post cu acest titlu. Mă întrebam atunci ce rost mai are să apeşi declanşatorul aparatului de fotografiat atunci când gândul îţi zboară la medaliile sau titlurile pe care le vei cuceri, vânând acea imagine. Mă întrebam oare unde este „arta de dragul artei”, când eşti dispus să declanşezi pentru emoţia aceea care va face un suflet să vibreze.

În acest week-end am avut expoziţia de fotografii tridimensionale la Muzeul Judeţean de Istorie, fiind vizitată de un număr foarte mare de vizitatori, după spusele gazdelor au fost în jur de 700 de persoane. Pe lângă felicitările de complezenţă, făcute din politeţe, pe lângă micile răutăţi cauzate de invidie, au fost şi multe reacţii şi felicitări venite din suflet, de la oameni care au reacţionat afectiv după ce au văzut că lucrările noastre. Dar, ceea ce mi-a bucurat sufletul cel mai mult a fost reacţia unei doamne care mi-a dat răspunsul întrebării din titlu.

După ce a vizionat toate lucrările, având acea stare de ameţeală cauzată de efortul ochilor de a vedea fotografiile 3D, s-a apropiat de mine şi m-a întrebat dacă eu sunt autorul lucrărilor. I-am răspuns că sunt numai unul dintre cei trei autori şi m-am văzut nevoit să îi explic de ce are acea stare de ameţeală. Mi-a spus apoi că a observat că o dureau ochii, dar că a ţinut cu tot dinadinsul să vadă toate lucrările, deoarece, văzând fotografiile expuse a retrăit o parte din anii copilăriei când mergea desculţă pe uliţa satului, în grădină sau la şcoală, când aştepta cu nerăbdare ca bunica dânsei să bată laptele în putinei şi să îşi înfigă degetele în untul care se forma, când mirosea a fân proapspăt cosit, când se adunau toţi fraţii în jurul mesei joase, iar mama le tăia mămăliga cu aţa. Mi-a mulţumit pentru ocazia de a retrăi acele clipe şi a plecat vizibil impresionată.

Sentimentul pe care l-am trăit în acel moment a fost răspunsul întrebării. Restul chiar nu mai contează, titluri medalii, concursuri, saloane, în comparaţie cu acel sentiment. Despre asta cred eu că este fotografia.


Leave a Reply