Aerosmith – Live în Bucureşti

Având în vedere că se apropie ziua mea, am avut parte zilele trecute de o surpriză de proporţii, când am venit acasă şi am găsit pe birou, lângă laptop, două bilete la concertul Aerosmith, din Bucureşti, pentru data de 18 iunie. A fost o surpriză de proporţii, la care nu mă aşteptam sub nicio formă şi pentru care îi mulţumesc din suflet soţiei mele.

Am avut o săptămână extrem de agitată, pregătirile pentru expoziţia 3D fiind în toi. Dar, a venit şi ziua mult aşteptată, ziua când aveam să văd live o formaţie cu care am crescut şi pe care atunci când o ascultam în liceu nu îndrăzneam să sper că o voi vedea vreodată live. Dar, iată că încă un vis a devenit realitate şi am avut parte de cadoul perfect pentru ziua mea, mai ales că l-am trăit şi savurat împreună cu prietenii noştri, Anca şi Bobiţă Cătuşanu.

Am plecat dimineaţă către Bucureşti pentru a putea ocupa locuri bune în faţa scenei. La ora 18.oo, eram în faţa porţilor pentru a intra în Zone Arena, locul de desfăşurare a concertului. După filtrele de securitate, am ajuns în locul de unde aveam să urmărim concertul, aproape de scenă, în spatele zonei Golden Ring, din faţa scenei.

La ora 19.00, au început recitalul cei de la RAEMON, o formaţie din noua gardă de muzicieni, dar care cântă foarte fain. Recitalul lor a durat o oră, momentele de maximă intensitate fiind hiturile „Supergirl” şi „Tonight”. A urmat o oră de pauză pentru a permite tehnicienilor Aerosmith să pregătească scena, iar la ora 21 şi câteva minute scena a fost acoperită de un imens mesh negru inscripţionat Aerosmith, iar din boxe a început să se audă Bob Dylan, cu a lui „Everybody must get stoned”.

A urmat apoi o dezlănţuire de energie fantastică. Toţi membrii trupei, deşi trecuţi de 60 de ani, au cântat, au alergat pe scenă, au făcut show. Iar publicul a cântat în permanenţă cu ei, fie că erau rockeri cu părul alb ori adolescenţi, îmbrăcaţi cu tricouri negre. Este uimitor cum o gaşcă de 6 prieteni au strâns la un concert al lor oameni de vârste atât de diferite, dar cel mai grozav lucru pe care l-am văzut la această formaţie a fost plăcerea cu care au cântat. Iar lucrurile pe care le faci din suflet, pentru a-i bucura pe cei din faţa ta vor ieşi întotdeauna excelent.

Din păcate, sunetul a fost extrem de prost, pentru valoarea acestui concert. Cei care au avut biletele în zona din faţa scenei s-au bucurat de un sunet clar, de la imensele amplificatoare de pe scenă. Restul, zona în care mă aflam şi eu, dar şi cei din spatele nostru am „beneficiat” de un sunet „amestecat” din care abia distingeai vocea lui Steven Tyler. Păcat!

Una peste alta, a fost o seară de neuitat, pe care sper să o pot repeta la sfârşitul lunii august, când la Cluj vor veni cei de la Iron Maiden, o altă formaţie de suflet.


2 Responses to “Aerosmith – Live în Bucureşti”

  • Joe Perry Jr. Says:

    Prietene , te inseli amarnic ! Am avut bilet in fata scenei(„Golden Ring”) , iar sunetul a fost mizerabil ; a nenorocit un concert extraordinar(de calitatea lui iti puteai da seama chiar si cu sonorizarea infecta). Mi-a stricat o posibila mare bucurie ; am fost fericit sa-i vad de aproape , dar pe mine ma interesa sa se auda foarte bine . La majoritatea concertelor am stat in fata scenei si niciodata nu am avut parte de o asemenea porcarie.Poate in alte zone s-a auzit bine(asa se pare dupa unele declaratii) , dar am mai vorbit si cu alti oameni care se pricep la muzici-toti au fost nemultumiti de sonorizare . Daca si la Gary Moore se va auzi la fel , cred ca nu mai calc pe la „Zone Arena”, dar , cine stie , poate ii va spune cineva lui Dorian Ciubuc sa schimbe ceva in bine , sa nu se lase anesteziat de laude pentru organizarea „impecabila” si de tot felul de vorbe euforice ale unora , fericiti ca au cantat „Crazy” impreuna cu S. Tyler.Totusi , mi-as dori sa-l vad pe Ozzy si mai ales sa-l aud bine , la toamna , atunci cand va concerta…tot la „Z.A.”

  • Eugeniu Belivac Says:

    Inseamna ca am dedus eu gresit. Mea culpa! Din pacate, o mare bucurie, cum a fost aceasta sa iti vezi preferatii dupa foarte multi ani de asteptare, este umbrita de de probleme organizatorice de acest fel. Se pare ca marile trupe ar trebui sa procedeze dupa modelul AC/DC si sa vina cu tot echipamentul dupa ei ca sa nu mai implice partea romana cu sonorizare si alte aspecte de acest gen. In afara de sunet, au mai fost si alte mici detalii pe Zone Arena, care au lasat impresia unor carpeli la capitolul organizare, asa ca Dorian Ciubuc ar trebui sa se gandeasca serios cum sa remedieze aceste lucruri pana la viitoarele concerte, altfel va ramane fara parteneri media si sponsori. Un partener foarte nemultumit a fost Kiss -ul, ca sa dau numai un singur exemplu.

Leave a Reply