Lângă graniţă

Ce dor mi-era să mai scriu şi să mai postez o fotografie, departe de încleştarea zilelor de astăzi! Sunt vremuri foarte grele pentru fiecare dintre noi şi nu ştiu în ce măsură românii sunt conştienţi de gravitatea situaţiei în care ne aflăm cu toţii. Este inadmisibil ca un conducător, oricare ar fi el, să învrăjbească român împotriva român, cum se întâmplă în aceste zile cu situaţia bugetarilor, a pensionarilor şi a celor care lucrează în domeniul privat. Fiecare categorie îşi are dreptatea ei, iar cu un dram de înţelepciune, se poate trece peste orice greutăţi. Şi bugetarii îşi au riţi-pitzele lor care plimbă hârtii de la un etaj la altul, umblând mai mult pe sub birourile şefuţilor, aşa cum sunt şi bugetari, oameni de toată isprava, care ştiu că sunt acolo, pe postul respectiv, pentru a face treabă şi asta fac. Aşa sunt şi pensionari cu pensii grase, dar care urlă că nu au bani, privaţi care ţipă că nu au bani să-şi plătească taxele şi impozitele, dar ei se plimbă cu maşini scumpe şi se înconjoară cu riţi-piţele de rigoare.

Mi-am luat un răgaz pentru a mă ocupa de ceea ce îmi place şi îmi aduce linişte, anume fotografia. Am să reiau postările cu fotografii făcute mai demult şi povestea lor. Mă opresc astăzi la o fotografie făcută în primăvara timpurie a lui 2008, când ne întorceam de la o mânăstire aflată lângă oraş, într-o zonă deluroasă, cu multă vegetaţie. Drumul, unul de ţară, era plin de curbe „ac de păr”, prin pădurea care încă nu înfrunzise. Într-o astfel de curbă, am observat o cunstrucţie din lemn, înaltă, ce m-a dus cu gândul la zonele de graniţă, unde sunt acele construcţii înalte, folosite ca puncte de observaţie. Am oprit maşina, am coborât şi am văzut un drumeag ce ducea către această construcţie, ceea ce îmi oferea linia de fugă către subiectul cadrului meu. Am dus aparatul la ochi, am cadrat, însă nu eram mulţumit de ceea obţineam. Am schimbat punctul de staţie de câteva ori până am reuşit să dau aerul de „graniţă” întregului cadru.

Ce avea, însă, aşa spectaculos acea „graniţă” din cadrul meu? Faptul că mi-am trăit primii ani de viaţă în comunism şi am auzit atâtea întâmplări cu trecerea graniţei înot sau târâş prin mărăcini mi-a oferit această dimensiune a libertăţii pe care cei ce au avut curajul nebunesc să se furişeze pe graniţă şi-au câstigat-o. Şi nu puţine au fost cazurile când vigilenţa grănicerilor le-a adus fugarilor moartea. De aceea, momentul apropierii de punctul de observaţie era unul de tensiune maximă, când respiraţia sau bătăile inimii trebuiau stăpânite într-un mod absolut, deoarece ele făceau diferenţa între libertate şi moarte.


One Response to “Lângă graniţă”

Leave a Reply