Aş vrea să te invit…

Am chef să mai stau la o tacla cu cineva. Să povestim, să spunem prostii, să ne prefacem că spunem şi lucruri inteligente, iar atunci când chiar o facem, să ne asigurăm că nu este nimeni pe lângă noi. Am chef să mă întâlnesc cu prieteni, la un ceai, la o cafea, la o vorbă. Cafeaua la ibric, fiartă pe aragaz, acea cafea cu aromă, mi-a ieşit din obişnuinţă şi poate chiar din abilităţi, de aceea renunţ să te invit la cafea. Ceaiul nu ştiu să îl servesc aşa încât să îl poţi savura cum trebuie, deci voi renunţa să te invit şi la ceai.

Aş vrea să te invit, însă, la un eveniment special. Ceva, ce merită savurat, aşa cum se savurează cafeaua la ibric sau poate la nisip, aşa cum se savurează ceaiul negru, cu lapte. Aş vrea să te invit la citit, dar nu orice bazaconii aruncate prin spaţiul virtual, la ceas târziu de noapte, ci ceva tipărit pe hârtie, ceva ce vei savura, cu siguranţă, ceva care are “le parfum d’antan” (parfumul de altădată).


Leave a Reply