Am redescoperit muzica

De câţiva ani am redescoperit muzica. Am traversat o perioadă a vieţii când totul în jurul meu se rezuma la trezit dimineaţa deja obosit, cafeaua şi ţigarea, plecat la facultate unde predam engleza, câteodată şi 12 ore într-o singură zi, revenit seara acasă, rupt de oboseală şi cu o foame de elefant, arhivând mesele întregii zile în cea de seară. Deşi nu lucram la vreo companie multinaţională, luasem şi eu comportamentul corporatist: robot în costum şi cravată, cu capul în pământ şi cu gândul la ce mai am de făcut.

Dar mi-am dat demisia şi am renunţat la cariera universitară, trecând din nou la blugi şi adidaşi şi la a-mi face singur programul. A fost o decizie înţeleaptă, cred eu, chiar dacă satisfacţiile materiale nu au apărut imediat. Dar mi-am recâştigat dispoziţia de a fluiera pe stradă,  de a citi o revistă, de a-mi agăţa aparatul de gât şi de a o zbughi pe coclauri, aiurea şi, mult mai important, mi-am căutat chitara cea veche, pe care am dotat-o cu un set nou de corzi. Nu mai zdrăngănisem de mult la ea şi aveam un chef nebun să o fac. Pe urmă, am renunţat la radioul maşinii, pentru muzica pe care o ascultam în facultate, umplând până la refuz torpedoul cu casete vechi.

Am ajuns astăzi să nu mai pot fără muzică, măcar în maşină, de colo până colo. Şi mi se mai întâmplă să îmi intre câte o melodie în minte ca o „obsesie” deosebit de plăcută pentru câte o zi întreagă. Astăzi, venind la birou, am ascultat „M-am obişnuit cu tine”, melodia celor de la Antract. Şi am căpătat o obsesie pentru sunetul chitării. Asta este obsesia de astăzi. Mâine, nu ştiu ce va fi. Staţi pe aproape!


Leave a Reply