Suferinţa ne leagă!

Am primit zilele trecute un mail de la soţia mea, în care îmi spunea că, deşi nu ai aveam prea mulţi bani în cont, a donat câteva zeci de lei unui băieţel cu o poveste deosebit de tristă. Citind ultimele ştiri a intrat pe un blog, unde era poza unui băieţel, care avea acelaşi model de pijama cum are şi fiul nostru. Şi a citit despre suferinţele unei familii, care acum două trei luni au devenit din cei mai fericiţi părinţi din lume, poate cei mai disperaţi. Un control medical, un diagnostic sec şi multe lacrimi.  Şi ceea ce era odinioară o viaţă liniştită de familie, a devenit o cursă nemiloasă cu timpul, pentru a salva un înger de copil.

Am citi şi eu blogul lui Cătă şi i-am văzut câteva din fotografiile făcute de părinţi. Parcă am văzut clipe petrecute de mine cu soţia şi fiul meu. Am văzut acea pijama şi câteva jucării pe care le are şi fiul meu. Am citit povestea familiei lui Cătălin şi am simţit o durere mare în piept. Cred că a fost o mică parte din suferinţa simţită de acei părinţi, de care suntem şi noi alături, aşa cum putem. Cred  că s-a creat astfel o legătură, fără să ne ştim unii pe alţii, dar fiind legaţi de ceea ce se numeşte a fi părinte. Intraţi pe link-ul de mai jos şi poate vă veţi simţi şi voi legaţi prin această grea suferinţă de familia lui Cătălin şi poate veţi face şi voi ceva. Orice ajutor, cât de mic, orice vorbă bună, fiţi convinşi că va ajuta!

http://sperantaptcata.blogspot.com/


Leave a Reply