Mărţişor?

Anul acesta, ca niciodată, primăvara se lasă aşteptată pe strada mea. Nu şiu cine este de vină. Poate guvernul, poate oboseala mea acumulată, poate dezamăgirile traiului pe aceste meleaguri, poate … Poate chiar eu, dacă e să nu mă mai ascund după deget.

Da, eu, sunt vinovatul pentru starea în care mă aflu. Am ieşit aseară să iau câteva mărţişoare, iar terasa era plină. Era plină de lume pestriţă şi de rahaturi cărora li se spunea mărţişoare. Prostul gust, ridicat la rang de artă. Aici am ajuns, să ridicăm la statutul de valoare certă toate non-valorile vopsite strident şi poleite cu orice fel de zmac strălucitor. Am preferat să îmi târăsc picioarele către Cozia unde ştiam că sunt ceva artişti plastici cu mărţişoare deosebite. Am luat câteva, cu adevărat deosebite, şi am plecat spre casă.  În drum, m-am oprit să cumpăr nişte flori. Ofertă mai mult decât generoasă. De la orhidee, la trandafiri, toată gama de flori era acolo prezentă. Şi fiecare comerciant îşi exilase adevăraţii vestitori ai primăverii, pe undeva jos de tot, pe caldarâmul cenuşiu. Ghioceii sunt o raritate zilele acestea, noroc cu zambilele care, deşi mici, te lovesc peste nas şi îţi aduc aminte forţat că a venit primăvara. Dar, vai, ce soartă nedreaptă au aceste flori. Nu merg bine. Toată lumea vrea să impresioneze pe toată lumea, cumpărând flori scumpe. „Astea merge, maică. Vreai să ţi le pui şi în ciolofan din ăla galbin?”. Nu mulţumesc! Uite, vreau o zambilă din aceea, albă. Ştiu că cele albe miros cel mai frumos şi cel mai puternic.  Am luat un fir de zambilă, l-am dus la nas şi am tras puternic în piept. Toată forfota a dispărut, toată lumea pestriţă s-a oprit în loc şi parcă m-a lăsat să îmi iau porţia de primăvară.

Astăzi, am încercat să mă detaşez de probleme. Nu am reuşit în totalitate, tot mi-au mai scăpat printre dinţi nişte vorbe uşoare. Dar, parcă, dă să se arate soarele de după colţul străzii mele.  Şi diseară, acasă, ne aşteaptă, pe mine şi pe fiul meu, cel mai frumos mărţişor, din viaţa noastră. Mărţişor, care pe fiul meu îl înconjoară cu multă dragoste, răbdare şi înţelegere, iar pe mine nu mă lasă să uit de primăvară, „tratându-mă” matematic: „Orice problemă are o rezolvare,  fie prin regula de trei simplă, fie prin sisteme complicate de ecuaţii”. Aşa că astăzi, când primăvara intră în sfârşit în sufletele noastre, îţi spunem amândoi,

LA MULŢI ANI, IUBITA NOASTRĂ!


One Response to “Mărţişor?”

  • Ingrid Says:

    Ieri am primit cel mai frumos martisor primit vreodata, de la fiul nostru (cumparat de el si tinut ascuns pana pe 1 Martie) si azi (cand am citit postarea de mai sus) am primit cea mai frumoasa declaratie de dragoste, de la baietii mei iubiti! Stiam ca ma iubiti, dar nu mi-ati spus-o niciodata atat de frumos! Aveam atata nevoie de astfel de cuvinte, mai ales dupa anul greu care a trecut! Va multumesc din suflet pentru dragostea si intelegerea voastra! Imi doresc sa fie viata noastra ca o primavara de acum! Va iubesc!

Leave a Reply