La început de drum

Anul 2007 a fost anul în care mi-am luat DSLR, adică aparat cu vizare prin obiectiv, digital.  A fost Canon 400D, aparat de care m-am îndrăgostit, efectiv, şi care mi-a rămas în suflet. Am început să lucrez cu el, să îi cunosc funcţiile, să lucrez în modul manual. Numai aşa poţi să transpui pe senzor, ceea ce ai avut în minte, ceea ce ai vrut de la bun început. Lasând aparatul să facă setările în locul tău, nu vei reuşi decât să obţii imagini banale, calculate pe baza unor valori medii ale luminii şi timpului de expunere. Ori, în fotografie, asta înseamnă o imagine banală. Încă nu s-a făcut aparatul minune care, apăsând pe boton, să scoată imaginea pe care ai avut-o tu în minte.

Studiind fotografii pe internet, mai ales portrete, am început să îmi pun o întrebare, care la moment dat a ajuns să mă frământe. Cum reuşeau oare acei fotografi să izoleze subiectul de fundal, adică subiectul să fie foarte clar, iar ceea ce era în spatele subiectului să fie complet neclar. Această curiozitate, m-a împins către tutorialele de tehnică fotografică. Am aflat, astfel, despre profunzimea de câmp (Depth Of Field, în engleză, sau DOF pe scurt). Şi este extrem de simplă. Se trece aparatul pe modul de prioritate de diafragmă, AV la Canon, şi se alege o valoare a f-ului mică, asta însemnând o deschidere mare a diafragmei şi implicit un timp foarte scurt de expunere. Dar, ce este diafragma, vă întrebaţi? Diafragma reprezintă un sistem de lamele care permite crearea unei fante prin care lumina trece prin obiectiv către senzor sau film. Ea este ajustabilă şi în funcţie de condiţiile de iluminare (lumină slabă sau puternică) se poate regla astfel încât fanta pentru lumină să fie mai mică, în cazul unei lumini puternice, (în acest caz, numărul f este mai mare – f22, de exemplu, înseamnă o deschizătură mică) ori să fie mare, în cazul luminii slabe, (în acest caz, numărul f este mic – f1.8, de exemplu, înseamnă o deschizatură mare, aproape totală a lamelelor). Profunzimea de câmp este direct influenţată de alegerea diafragmei. Cu cât diafragma este mai închisă (numărul f este mai mare – f22), profunzimea de câmp va fi mai largă, adică atât subiectul din prim plan, cât şi fundalul vor apărea clare, adică în focus. Cu cât diafragma este mai deschisă (numărul f este mai mic – f1.8), profunzimea de câmp va fi mai îngustă, adică subiectul din prim plan va fi clar, iar tot ceea ce este în spatele său va fi neclar, realzându-se astfel izolarea subiectului de fundal.

Am încercat câteva imagini cu câmpul de profunzime îngust, însă obiectivul cu care am cumpărat aparatul (obiectivul de kit) şi-a arătat limitările. Acest obiectiv are cea mai mare diafragmă 3.5, total insuficient pentru ceea ce îmi doream eu. Aşa că am căutat pe internet un obiectiv, cu deschiderea diafragmei cât mai mare. Aşa am ajuns la varianta destul de ieftină a obiectivului fix Canon EF 50 mm, f1.8. Există o variantă corespondentă şi pentru Nikon, tot la un preţ destul de bun pentru un obiectiv, respectiv în jur de 400RON. A venit foarte repede şi am ieşi cu el la teste.

Locuind lângă gară, am ales această locaţie pentru aceste teste. Fiul meu a venit şi el, mânat de dorinţa de a face şi el câteva fotografii. I-am luat aparatul vechi şi am plecat.  Primele imagini au fost pre faine pentru aşteptările mele. Eram în al nouălea cer. Câteva buruieni, o şină de cale ferată dezafectată, toate imaginile îmi ieşeau nesperat de bine. Am declarat ziua o reuşită şi am stabilit să ne întoarcem către casă. În timp ce traversam calea ferată, mi-a venit o idee.  L-am rugat pe fiul meu să stea cu faţa către linii şi să privească în zare. Am fixat diafragma la 1.8, am dus aparatul la ochi, având grijă ca ochiul fiului meu să fie într-un punct de forţă. Şi am declanşat. Vroiam să surprind începutul unui drum, cu acel prim pas, înaintea căruia stai să te gândeşti, să îţi faci curaj, pentru ca mai apoi să să te avânţi. Am venit acasă, am descărcat imaginea şi am deschis-o în Photoshop. I-am făcut câteva corecţii de culoare, un pic de sharp şi gata. Titlul nu a fost o problemă, deoarece îl aveam în minte când am dus aparatul la ochi.


Leave a Reply