Agfa APX sau film alb/negru

Tot vorbind cu Cristian Mereuţă, la un moment dat, îmi cere adresa poştală, deoarece vroia să îmi trimită un cadou, o surpriză, mi-a spus el. I-am dat-o şi am aşteptat avizul Poştei Române cu foarte mare nerăbdare. Ce ar fi putut să îmi trimită Cristi? În sfârşit, avizul a venit şi am dat fuga la poştă pentru a ridica coletul. Era un colet mic, dar când l-am desfăcut, am rămas efectiv super surprins. Un film alb/negru, din categoria „profi”, respectiv AGFA APX, ISO 400. Eram efectiv super încântat şi abia aşteptam să îl introduc în aparat şi să îl expun. Numai că era o problemă. O mare problemă.

Eu nu mă pricep la developarea filmelor, iar filmul acesta nu era cu developare Proces C41, adică nu putea fi developat la laborator. Aveam nevoie de cineva care să îl developeze. Dar, am lăsat această chestiune să îi vină rândul şi am introdus filmul în Canon-ul meu 3000N.   Am profitat de o zi cu ceaţă şi am plecat să fotografiez oraşul cenuşiu, deprimant de gri. Este greu să fotografiezi pe film. Primul impuls după ce declanşezi este să întorci aparatul să vezi imaginea. Dar, din păcate, nu poţi „vedea” cadrul decât cu ochii minţii, atunci când ai declanşat. Astfel, începi să te gândeşti de trei – patru ori înainte de a declanşa, deoarece filmul se termină de cele mai multe ori prea repede.

Nu îmi plăcea ce a ieşit, aşa că am decis să păstrez ultimele zece cadre pentru o şedinţă foto cu fiul meu. Am montat obiectivul fix de 50 de mm, am setat diafragma la 2 pentru un câmp de profunzime redus şi am început shooting-ul. Dar ce puteai scoate de la un model plictisit. Îl puneam să fie gânditor, pe el îl pocnea râsul, îi spuneam să nu mai râdă şi el se supăra. Şi ce mai puteai face cu un model supărat. Aşa că, la un moment dat, i-am spus că îl pedepsesc şi nu îl mai las să se uite la desene o zi întreagă. În acel moment, s-a aşezat turceşte, şi-a sprijinit capul în palmă şi mai avea un pic până să pufnească în plâns. Aceasta a fost momentul! Am declanşat de trei ori, încadrând diferit, după care, văzând ce tragedie putea fi o zi din viaţa lui fără desene, i-am spus că doar am glumit. Că poate să se uite la desene. De fapt, i-am spus că mă voi uita şi eu cu el la desene. În acel moment, faţa i s-a luminat din nou, iar zâmbetul său unic i-a apărut din nou pe faţă.  Eram amândoi fericiţi, fiecare având propriile sale motive. Eu, că am prins un portret expresiv, dar şi fiul meu că se putea uita din nou la desene. În acest moment, mi-a venit în minte şi titlul pentru acest portret: „Griji de copil”.

Filmul s-a terminat, iar eu nu ştiam ce să fac cu el. Eu nu ştiu să developez filme şi deja îl vedeam cum va zace, prăfuindu-se pe un raft. Dar salvarea a venit tot de la Cristi. Tocmai învăţase să developeze filmele şi era dornic de materie primă. Aşa că, m-am dus la poştă şi i-am expediat din nou filmul să îl developeze. În câteva zile, mi-a dat un buzz pe messenger şi mi-a trimis imaginile de pe filmul meu pe messenger. Nu mai aveam rădare să dezarhivez şi să văd ce am reuşit să fac. Efectiv, nu mi-a venit să cred când am ajuns la portretul cu fiul meu.  Am băgat imaginea în Photoshop ca să îi realizez rama şi portretul era gata! Şi era demenţial! Cel puţin pentru mine şi pentru familia mea! Ştiu că sunt subiectiv cu acest portret, dar nu îmi pasă. Este un portret special pentru noi.


One Response to “Agfa APX sau film alb/negru”

  • Catalin Colniceanu Says:

    Portertul este superb! Textura filmului este absolut incantatoare. Sub nici o forma nu poate fi replicata in digital. Plus de asta bucuria de a trage pe film nu poate fi comparata cu nimic. Imi amintesc de primul meu aparat – un Lubitel pe film lat care a inceput sa imi faca din nou cu ochiul. Din pacate am uitat tot ce tinea de tehnica de developare si nici nu stiu de unde as mai putea procura filme late… :(
    Congrats!

Leave a Reply