Fereastra bătrânilor

Anul 2007 este unul special pentru mine, deoarece am iniţiat prima întâlnire a forumului meu de suflet. Pe acest forum, am învăţat multe despre fotocompoziţie, despre mesajul pe care trebuie să îl transmită o imagine, despre tehnică foto, gen apertură sau prioritate de timp. Şi m-am împrietenit cu o mulţime de oameni, complet diferiţi ca profesie, dar cu aceeaşi pasiune, şi anume fotografia. Am mers împreună la Muzeul Satului de la Bujoreni, am tras foarte multe cadre, vreo 200, dar din acea ieşire, mie mi-a plăcut o singură imagine.

Am văzut această casă extraordinar de mică, dar cu o poveste aparte. Am pus aparatul (pe vremea aceea lucram cu un compact HP 945) în poziţie de declanşare şi am declanşat. O dată, de două ori, de cinci ori. Imaginile, în majoritatea lor, erau banale. Nu spuneau nimic. Până în momentul când am dus aparatul la ochi şi am privit prin vizorul digital al HP-ului meu. Parcă totul în jurul meu se vedea altfel. Reuşeam de această dată să compun altfel cadrul, în minte. Am schimbat punctul de staţie de două – trei ori până am observat reflexia din fereastră. Am recompus cadrul folosindu-mă de scândurile orizontale ca linii de fugă şi am declanşat. Iată ce a ieşit.


One Response to “Fereastra bătrânilor”

  • Daniel Tomiuc Says:

    Frumoase amintiri, ma apuca iar nostalgia, si invidia bine intemeiata, pentru ca in acele timpuri nu indrazneam sa ies cu voi…
    Frumoaste timpuri, frumoase ganduri, sa nu le uiti niciodata.

Leave a Reply